Intumulatus..

Nu mai esti ce ai fost.. As vrea sa fi iarasi tu.
Cand aveai nevoie de un umar sa plangi, eram acolo.
Cand vroiai sa vorbesti cu cineva, eram acolo. Iti ascultam toate nimicurile, pentru mine insemnau ceva.
Incercam sa te fac sa te simti mai bine. Iti povesteam si mi se parea ca tu asculti.. poate chiar ascultai. Insa acum nu mai e asa. Poate atunci doar prefaceai interesul, poate nu. Nu o sa aflu niciodata raspunsul.
De ce se schimba oamenii?
De ce vor sa para ceea ce nu sunt cu adevarat?
Ar fi mai bine pentru toti daca, de la bun inceput, ar fi ei insisi.. nu ar mai exista dezamagirea.
Incerc sa nu ma mai gandesc la ceea ce pareai a fi. Ai demonstrat cine esti cu adevarat. Probabil am fost pentru tine doar o simpla batista pe care o folosesti si o arunci..

Nu conteaza, viata merge mai departe si, chiar daca mi-as dori sa fi din nou persoana aceea falsa, stiu ca acest lucru nu se va intampla.. nu ar fi bine sa se intample. Traiesc in prezent, cu gandul spre viitor. Nu voi repeta greselile din trecut. Voi fi la fel de rece ca lacrimile unei naiade.
Un nou rasarit se vede la orizont. Un rasarit in care tu nu mai insemni nimic.

Nu voi lasa nimic neingropat.