O picatura de roua se rostogoleste bland pe trupul unei frunze ce pare adormita. Soarele se rasfrange zambitor in urmele lasate de ploaie pe asfaltul gol si trist. In aer se simte mirosul proaspat al diminetii.. se aud rasete insa strada ramane pustie, goala si supla. Pare vulneralbila... oare cine e acum afara sa asculte povestile pasarilor, sa le priveasca tandretea..? Cine se bucura de mangaierea vantului sau priveste nuantele vesele ale cerului?
Deschid fereastra si imi las obrajii alintati de calda adiere. In fata-mi se intinde, umeda, gradina, cu florile-i proaspete. Parfumul lor se lasa purtat de vant pana in mansada mea.. vrand parca sa ma inspire, si nu  sa se lase inspirat. De ce acest inceput de vara, in loc sa ma umple de viata, ma posomoraste? Poate pentru ca inca nu l-am simtit in profunzime. Nu i-am privit luna dominanta si nici nu i-am admirat vitalitatea. Nu m-am bucurat cu adevarat de zilele-i insorite si nu i-am simtit apele calde. Nu am lasat ploaia sa-mi strapunga trupul ci am fugit de ea..

Ce viata minunata duce un om care se bucura din plin de fiecare moment al vietii, un om caruia nu ii este frica sa spuna ceea ce simte si nu sufera din cauza unei toamne triste. Dar ce fel de om este acela? Unii ar spune ca nu este om, altii ca e noncomformist. Insa un lucru e sigur: acel om este fericit. Ce ar fi sa devenim cu totii acel om?

As vrea sa alerg catre tine, sa te strang in brate si sa nu iti dau drumul niciodata.. Nimeni nu ma face sa zambesc in felul cum o faci tu!

Intumulatus..

Nu mai esti ce ai fost.. As vrea sa fi iarasi tu.
Cand aveai nevoie de un umar sa plangi, eram acolo.
Cand vroiai sa vorbesti cu cineva, eram acolo. Iti ascultam toate nimicurile, pentru mine insemnau ceva.
Incercam sa te fac sa te simti mai bine. Iti povesteam si mi se parea ca tu asculti.. poate chiar ascultai. Insa acum nu mai e asa. Poate atunci doar prefaceai interesul, poate nu. Nu o sa aflu niciodata raspunsul.
De ce se schimba oamenii?
De ce vor sa para ceea ce nu sunt cu adevarat?
Ar fi mai bine pentru toti daca, de la bun inceput, ar fi ei insisi.. nu ar mai exista dezamagirea.
Incerc sa nu ma mai gandesc la ceea ce pareai a fi. Ai demonstrat cine esti cu adevarat. Probabil am fost pentru tine doar o simpla batista pe care o folosesti si o arunci..

Nu conteaza, viata merge mai departe si, chiar daca mi-as dori sa fi din nou persoana aceea falsa, stiu ca acest lucru nu se va intampla.. nu ar fi bine sa se intample. Traiesc in prezent, cu gandul spre viitor. Nu voi repeta greselile din trecut. Voi fi la fel de rece ca lacrimile unei naiade.
Un nou rasarit se vede la orizont. Un rasarit in care tu nu mai insemni nimic.

Nu voi lasa nimic neingropat.

O felie din viata Annei

"Acum du-te si du gunoiul. ", zise, din nou, tatal.
"Tot eu? El de ce nu-l poate duce?!", replica Anna infuriata.
"Eu mananc.",zise fratele Annei itorcandu-se spre aceasta.
"Haide, vin si eu din nou la masa si spun si eu ca nu  pot sa duc gunoiul fiindca mananc. Cum iti convine asta?" , bolborosi Anna apasand cu tarie pe clanta usii in timp ce cu cealalta mana tinea cosul de gunoi. Iesi afara.
"Nu isi poate tine gura.." , zise tatal catre mama. Anna intra in casa, se duse in bucatarie unde erau tatal, mama si fratele acesteia. Tranti cosul de gunoi la locul sau apoi se intoarse, iesi in hol si se intrepta catre camera sa.
"De ce trantesti lucrurile, Anna?!" ,tipa tatal. Anna se opri pentru o secunda, se intoarse cu un zambet calm, totusi dispretuitor, si replica tatalui cu aceeasi voce calma:
"L-am scapat."
"Asa se explica.", zise tatal pe un ton mai jos. Anna urca scarile catre camera sa insa auzi glasul mamei si se opri ca sa asculte:
"Si-a gasit repede scuza." Anna nu mai astepta nici o secunda. Intra in camera sa si se aseza la birou. Pe birou erau lipite diferite foi multicolore cu notite. Anna era pasionata de lectura, de misterul cartilor. Isi porni radioul. reduse volumul si apuca o foaie din dulap. Incepu sa scrie. Asa se trata- scriind. Nu era decat o fata de cinsprazece ani abia impiniti. Insa avea vise marete si nu vroia ca acestea sa ramana doar in stadiul de vise. Cunostea ce este bine si ce este rau, contrar pareri parintilor acesteia. Avea o minte sclipitoare, dar prefera sa o foloseasca in poeziile niciodata publicate si nu in redactarea temelor pentru acasa. Se simtea impinita atunci cand scria. Incepea o poveste si personajele actionau singure, fara ca ea sa le controleze, scria doua versuri si celelatle doua apareau din senin. I se parea ca are un dar. Dar era prea timida sa isi arate operele. In fond, ea era doar Anna. O adolescenta de 15 ani ce locuia intr-o casa spatioasa alaturi de parintii ce credeau ca oamenii au nevoie doar de bunastarea materiala pentru a fi fericiti.

Agonie

Moartea? O fata
Ce nu iti spune
Cand vine,
Cand pleaca..

Cu mainile-i reci te-apuca
Te trece-un fior de duca.
Izbit esti parca
De stancile mari-nspumate
Cu trupul rece, de gheata.
Pacatele toate-adunate
Iti trec atunci prin minte.
O, vai ! Jalnic-aducere-aminte!

Apoi vei cadea,
Impreuna cu ea.
Tu si moartea ta.

Iar cei ce te stiu,
De mila vor plange
Si lacrimi vor curge,
Dar focul nu vor stinge.
Focul de jos-
Foc nemilos.

Iar tu din ars nu vei-ceta
Cai-te-vei omule-atunci.
Atunci cand nici marea, nici gheata nicicum
Nu te vor stinge-ndeajuns.

Nici lacrimi, nici rugi, nici ploi de porunci
Nu vor schimba nimic.
Nimic din lumea ce-o sti  tu acum
Nu va avea izbanzi.

Numai Divina Lumina de Sus
Te mantuie, te iarta,
Numa-n aceea sa crezi de acum,
Numai aceea-i cea dreapta.

Iar viata? Gradina intinsa cu flori,
Cu cantece, laude, fluturi,
Cu ingeri, fantasme si, chiar in mijloc,
Cu Cel ce pe tine te iarta. 

     Fiecare zi e diferita. In fiecare zi intalnesti persoane noi, traiesti clipe si experiente noi, inveti din greseli, cazi, te ridici, iti faci planuri de viitor, tainuiesti, plangi, razi, visezi, tresari, regreti, suspini .. E important sa nu te pierzi in marea aceasta de emotii si sa traiesti fiecare clipa astfel incat sa ti-o poti aminti peste ani. Poate acum ti se pare un lucru neinsemnat dar, peste timp, vei privi inapoi si vei realiza cat de mult au contat clipele acelea. Fa asa incat sa nu fie loc de regrete. Cauta in tot raul ceva bun. Nu exista rau fara bine. Pentru fiecare suferinta tu trebuie sa cauti o alinare, oricat de greu ar fi. In fiecare moment prost, tu trebuie sa privesti  dincolo de aparente, sa gasesti ceva bun, ceva ce te va ajuta mai departe. Alege din toate cate o morala, cate o invatatura pentru tine. Sa nu iti pese niciodata ce zic celilalti! Oricat de apropiati ti-ar fi, nu vor sti niciodata ce trebuie sa faci tu. Asculta-ti egal gandurile si inima, ia decizii, fa greseli, indreapta-le, numai asa vei invata. Nu exista 'nu pot' ! Exista doar 'nu vreau', 'nu inteleg', 'nu am destula vointa'. Construieste-ti singur un Univers in care sa fie totul asa cum vrei, dar sa nu te sperii atunci cand vei vedea cum este in afara Universului tau..Nu-ti construi globuri de sticla in care sa te ascunzi, ci fa din acel Univers al tau un mod de exprimare. Creeaza o legatura intre acesta si lumea din jur. Regaseste-te. Fi tu. Fi fericit ca esti tu si nu altcineva. Gaseste-ti inspiratie, fura notite, asculta natura, miroase ploaia,  atinge emotiile. Scrie-ti gandurile pe harite, nu pentru a fi citite, ci pentru tine, sa te simti mai bine. Deseneaza lucruri, construieste-ti viata asa cum numai tu poti. Surpinde-te pe tine insuti! Viseaza azi, dar maine fa-ti visele sa devina realitate. Si nu uita, totul are un sfarsit, dar acel sfarsit va face loc unui nou inceput!

                                                                                                                                     Live. Laugh. Love.