"Acum du-te si du gunoiul. ", zise, din nou, tatal.
"Tot eu? El de ce nu-l poate duce?!", replica Anna infuriata.
"Eu mananc.",zise fratele Annei itorcandu-se spre aceasta.
"Haide, vin si eu din nou la masa si spun si eu ca nu pot sa duc gunoiul fiindca mananc. Cum iti convine asta?" , bolborosi Anna apasand cu tarie pe clanta usii in timp ce cu cealalta mana tinea cosul de gunoi. Iesi afara.
"Nu isi poate tine gura.." , zise tatal catre mama. Anna intra in casa, se duse in bucatarie unde erau tatal, mama si fratele acesteia. Tranti cosul de gunoi la locul sau apoi se intoarse, iesi in hol si se intrepta catre camera sa.
"De ce trantesti lucrurile, Anna?!" ,tipa tatal. Anna se opri pentru o secunda, se intoarse cu un zambet calm, totusi dispretuitor, si replica tatalui cu aceeasi voce calma:
"L-am scapat."
"Asa se explica.", zise tatal pe un ton mai jos. Anna urca scarile catre camera sa insa auzi glasul mamei si se opri ca sa asculte:
"Si-a gasit repede scuza." Anna nu mai astepta nici o secunda. Intra in camera sa si se aseza la birou. Pe birou erau lipite diferite foi multicolore cu notite. Anna era pasionata de lectura, de misterul cartilor. Isi porni radioul. reduse volumul si apuca o foaie din dulap. Incepu sa scrie. Asa se trata- scriind. Nu era decat o fata de cinsprazece ani abia impiniti. Insa avea vise marete si nu vroia ca acestea sa ramana doar in stadiul de vise. Cunostea ce este bine si ce este rau, contrar pareri parintilor acesteia. Avea o minte sclipitoare, dar prefera sa o foloseasca in poeziile niciodata publicate si nu in redactarea temelor pentru acasa. Se simtea impinita atunci cand scria. Incepea o poveste si personajele actionau singure, fara ca ea sa le controleze, scria doua versuri si celelatle doua apareau din senin. I se parea ca are un dar. Dar era prea timida sa isi arate operele. In fond, ea era doar Anna. O adolescenta de 15 ani ce locuia intr-o casa spatioasa alaturi de parintii ce credeau ca oamenii au nevoie doar de bunastarea materiala pentru a fi fericiti.
"Tot eu? El de ce nu-l poate duce?!", replica Anna infuriata.
"Eu mananc.",zise fratele Annei itorcandu-se spre aceasta.
"Haide, vin si eu din nou la masa si spun si eu ca nu pot sa duc gunoiul fiindca mananc. Cum iti convine asta?" , bolborosi Anna apasand cu tarie pe clanta usii in timp ce cu cealalta mana tinea cosul de gunoi. Iesi afara.
"Nu isi poate tine gura.." , zise tatal catre mama. Anna intra in casa, se duse in bucatarie unde erau tatal, mama si fratele acesteia. Tranti cosul de gunoi la locul sau apoi se intoarse, iesi in hol si se intrepta catre camera sa.
"De ce trantesti lucrurile, Anna?!" ,tipa tatal. Anna se opri pentru o secunda, se intoarse cu un zambet calm, totusi dispretuitor, si replica tatalui cu aceeasi voce calma:
"L-am scapat."
"Asa se explica.", zise tatal pe un ton mai jos. Anna urca scarile catre camera sa insa auzi glasul mamei si se opri ca sa asculte:
"Si-a gasit repede scuza." Anna nu mai astepta nici o secunda. Intra in camera sa si se aseza la birou. Pe birou erau lipite diferite foi multicolore cu notite. Anna era pasionata de lectura, de misterul cartilor. Isi porni radioul. reduse volumul si apuca o foaie din dulap. Incepu sa scrie. Asa se trata- scriind. Nu era decat o fata de cinsprazece ani abia impiniti. Insa avea vise marete si nu vroia ca acestea sa ramana doar in stadiul de vise. Cunostea ce este bine si ce este rau, contrar pareri parintilor acesteia. Avea o minte sclipitoare, dar prefera sa o foloseasca in poeziile niciodata publicate si nu in redactarea temelor pentru acasa. Se simtea impinita atunci cand scria. Incepea o poveste si personajele actionau singure, fara ca ea sa le controleze, scria doua versuri si celelatle doua apareau din senin. I se parea ca are un dar. Dar era prea timida sa isi arate operele. In fond, ea era doar Anna. O adolescenta de 15 ani ce locuia intr-o casa spatioasa alaturi de parintii ce credeau ca oamenii au nevoie doar de bunastarea materiala pentru a fi fericiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu